Episcopia Ortodoxa a Maramuresului si Satmarului

Lamurire pentru credinciosi, preoti si monahi, urmare a discutiilor legate de ”crucea masonica – crucea lui Baphomet”

SFÂNTA CRUCE, indiferent de formele de reprezentare NU POATE FI ASOCIATA DECÂT CU PATIMILE DOMNULUI IISUS HRISTOS !

Crucea este simbolul de capatâi al crestinismului, reprezentând patima, moartea si invierea Domnului. Indentificata dintru inceput ca fiind „semnul Fiului Omului“ (Matei 24, 30), crucea arata calea urmarii lui Hristos. Toti martirii au ochii atintiti asupra Domnului Iisus, Care „a suferit Crucea“, marturisind ca nu exista experienta a imparatiei Lui Dumnezeu fara Cruce. Pentru Sfântul Ignatie, Biserica isi are radacina in lemnul crucii, crestinii fiind ramurile ei. Crucea a fost asimilata „copacului cosmic“, in calitatea ei de simbol al „centrului lumii“, iar acest lucru, ne spune Mircea Eliade, este demonstratia faptului ca „imaginea Centrului” se impunea in mod natural spiritului crestin. Sfântul Maxim Marturisitorul spunea ca toate creaturile, prin insasi finalitatea existentei lor, „se cer dupa Cruce“. Prin verticala ei, crucea semnifica legatura dintre cer si pamânt, aspiratia spre cele inalte, rectitudinea vietii straluminate de credinta. Orizontala ei semnifica imbratisarea atotcuprinzatoare a lumii prin iubire jertfelnica, chemarea si adunarea (ekklesia) tuturor in jurul axei sfinte care duce spre Cer.
In pietatea ortodoxa, venerarea Sfintei Cruci este nedespartita de lauda Invierii: „Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si Sfânta Invierea Ta o laudam si o marim“.
Inca din antichitate existau mai multe tipuri de cruci. Romanii se foloseau de trei feluri de cruci: crux commissa, denumita si crucea Sfantului Antoniu, avea forma literei T; crux immissa, sau crucea latina, avea patru brate (+); crux decussata, sau crucea Sfantului Andrei, avea forma literei X. Mântuitorul a fost rastignit pe o crux immissa, fapt atestat de Sfinta Scriptura, unde Sfintii Evanghelisti Matei (27, 37), Marcu (15, 26), Luca (23, 38) si Ioan (19, 19) pomenesc despre titlul pironit deasupra capului lui Hristos (redat iconografic cu initialele I.N.R.I. – Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor).
Se cunosc aproximativ 400 de forme de cruci, dintre care trei sunt cele mai raspandite in lumea crestina:
– crucea Tau, in forma de T (litera greaca Tau), forma cea mai veche, cu origini in Orientul pagân;
– crucea latina/catolica, cu 4 brate inegale: † (stilpul vertical mai lung), forma cea mai raspindita la ora actuala;
– crucea greaca/ortodoxa, cu 4 brate egale: + (totodata simbolul actual al Crucii Rosii internationale).
In afara de tipurile mentionate mai sus, de o raspândire mai larga se mai bucura: crucea slava/ruseasca (cu 8 brate), crucea celtica (cu un cerc in mijloc), crucea Sfântului Andrei (in forma de X), crucea papala (cu 6 brate, cele din mijloc fiind mai lungi), crucea trilobata (cu extremitatile in forma de trefla), crucea sagitata (cu extremitatile in forma de sageti), sau crucile unor vechi ordine cavaleresti, precum crucea de Malta (cu bratele egale si extremitatile mult latite). Swastika/zvastica (vechi simbol pagin) este si ea un fel de cruce (crux gammata).
In traditia ortodoxa, foarte des intâlnit este semnul Crucii cu opt colturi. Aceasta este de obicei formata din patru brate. Unul este vertical si trei orizontale. Bratul vertical si cel din mijloc, orizontal, este Crucea propriu-zisa. Bratul de sus ne aduce aminte despre tabla pe care scria vina pentru care a fost rastignit: „Iisus Hristos Regele Iudeilor”. Bara de jos, care vine inclinata (in stânga), conform traditiei crestine ortodoxe slave, este bratul pe care s-au sprijinit picioarele Domnului nostru Iisus Hristos. Bara este inclinata in stânga aducându-ne aminte despre cei doi tâlhari, care au fost rastigniti unul de-a dreapta si celalalt de-a stânga Domnului. Unul dintre ei s-a pocait, cel din dreapta, si s-a inaltat la cer (bara a aratat in sus), iar celalalt, pentru necredinta lui, a mers la iad (bara a aratat in jos).
Tot cu opt colturi, dar cu brate orizontale, sunt crucile multor biserici si manastiri românesti: Manastirea Curtea de Arges, manastirea Horezu, biserici de lemn din Maramures (Calinesti), biserica manastirii Rohia etc.
Regretabil este faptul ca sunt unii care compara aceste cruci cu anumite semne masonice si sataniste. Este total neavenit sa se spuna ca o reprezentare a Crucii ar putea fi satanica, pentru ca a aparut pe steaguri satanice, naziste sau deoarece unele reprezentari au aparut in locuri sau momente nefaste ale istoriei. Crestinii nu pot spune ca o reprezentare a Crucii ar putea fi mai mult sau mai putin sfânta decât alta: nici chiar despre “crucea intoarsa“ nu poate spune cineva ca ar fi “cruce satanica”, deoarece pe o astfel de cruce a fost rastignit Sfântul Apostol Petru. Iar despre crucile numite “masonice”, regretam faptul ca unele persoane si chiar dintre monahi gresesc ajungând sa fie mult prea preocupati de forma crucii, decât de sensul ei.
Ce ne vom face daca in heraldica unor organizatii neomasonice va aparea in curând: crucea trilobata, crucea Ierusalimului sau crucea latina ?  Vom renunta la formele traditionale?  Vom renunta la semnul Crucii?

Umblând prin Maramuresul istoric si chiar prin Tara Lapusului in locuri de smerita, dar inalta rugaciune, privind spre frumoasele turle de lemn ale bisericilor care unesc armonios cerul cu pamântul, vedem semnul crucii faurit din fier, cu multa migala de catre mesterii secolelor trecute (sec. XVII). In unele locuri Crucea era strajuita de semiluna, iar in altele Crucea era cu trei brate.  Oare mesterii populari sa fi avut simpatie fata de islam… sau poate fata de masonerie? De buna seama mintile acelor mesteri tarani erau fara viclesug, luminate de credinta si de dorinta de frumos. In acele cruci vedem proportie, armonie, dorinta de intreita jertfa personala, marturie de credinta si poate semn de pace in fata navalitorilor musulmani sau de alte credinte.
Va indemnam sa nu va ingrijoreze formele, ci sa patrundeti in esenta acestui semn, care da marturie despre rastignire si mântuire. Crucea care este pe o biserica, troita din sat sau de la o raspântie, cruciulita pe care o purtati la gât, crucea din sala de clasa sau de lânga icoanele dumneavoastra de acasa sunt marturii sfinte ale credintei si ale identitatii noastre crestine. Persoane ignorante sau atee vor incerca sistematic sa ridiculizate valorile noastre nationale – crestinesti; desigur, sunt incercari si ispite specifice ale acestui veac pacatos si zbuciumat.
Ne exprimam frateasca pretuire pentru toti crestinii iubitori si purtatori ai Crucii Domnului Hristos si cu duhovniceasca chibzuire, Episcopia noastra a ales anumite reprezentari istorice, numindu-le: ”Crucea Maramureseana” sau “Crucea Voievodala Maramureseana”. Aceste forme au fost si specifice credintei ortodoxe in tinutul Maramuresului si Satmarului.
Va dorim tuturor un Post al Sfintelor Pasti cu duhovnicesti trairi si impliniri, in asteptarea Invierii Domnului !

Sectorul Educational al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramuresului si Satmarului
Baia Mare, 14 aprilie 2016

Comments are closed.