Cand se intalneau, Sfintii Parinti din vechime obisnuiau sa se salute intreband nu de sanatate si nici de altceva, ci de rugaciune:”Cum merge, cum lucreaza rugaciunea?” Inseamna ca nu oricare savarsire a rugaciunii este rugaciune adevarata! A sta inaintea icoanei in biserica sau acasa si a face metanii inca nu este rugaciune, ci doar ceva ce tine de rugaciune. A spune rugaciuni pe dinafara, a le citi sau a asculta pe cineva care le citeste tot nu e rugaciune, ci doar unealta a rugaciunii.

Pentru a savarsi cu mai mult spor rugaciunea, iata ce trebuie sa faci:

1. sa ai pravila de rugaciune cu binecuvantarea parintelui tau duhovnicesc, nu mare, ci atata cat poti implini fara graba in conditiile in care treburile tale obisnuite decurg normal;
2. inainte de a te ruga, stai cateva clipe si straduieste-te sa-ti aduni gandul, rupandu-l de toate cele pamantesti. Gandeste-te ca stai inaintea lui Dumnezeu;
3. stai inaintea icoanei si, dupa ce vei fi facut cateva metanii, spune rugaciunile incepatoare fara graba, patrunzand miezul fiecarui cuvant;
4. straduieste-te sa-ti pastrezi mintea atenta. Daca gandul va fugi in timpul rugaciunii, adu-l inapoi; de va fugi iar, adu-l iar inapoi, si tot asa de fiecare data;
5. dupa ce ti-ai incheiat rugaciunea, sa nu treci imediat la alte indeletniciri, ci stai si cugeta macar putin ce inseamna rugaciunea;
6. trebuie sa faci in asa fel ca sufletul sa nu se intoarca spre Dumnezeu numai atunci cand te rogi, ci de-a lungul intregii zile sa se inalte catre El, cu fraze scurte, potrivit nevoii sufletului si imprejurarilor in care te afli. De pilda, cand incepi ceva spune: ”Binecuvanteaza, Doamne…!”; cand sfarsesti un lucru, spune:”Slava Tie, Doamne…!” – si nu numai cu limba, ci si cu inima.

Daca vei face asa, vei avea dese inaltari spre Dumnezeu din inima, dese intoarceri spre Dumnezeu, iar aceasta indesire iti va impartasi deprinderea de a vorbi cu Dumnezeu. Osteneala nu este multa. Se cere doar dorinta si hotararea, iar roada este multa.

Sfantul Teofan Zavoratul

Comments are closed.