
Mantuitorul Hristos, avand toate afectele noastre omenesti, adica toate aceste neputinte ale trupului – infometarea si frigul si setea – a fost sensibil la suferita umana, la nevoile noastre. A fost sensibil cand cineva era bolnav, si il vindeca. De cele mai multe ori, Mantuitorul facea apel la credinta. Uneori insa, daca cineva era foarte bolnav, nici nu-l mai intreba daca el crede ca poate fi vindecat, ci il vindeca cu cuvantul. Ii era mila cand cineva era in deznadejde pentru ca ii murise copilul, cum fusese vaduva din Nain. Ii era mila de cei care erau flamanzi si insetati.
Intr-atat S-a confundat Iisus cu noi, oamenii! Intr-atat Si-a asumat toate slabiciunile noastre si toate neputintele noastre, incat oricine sufera, Hristos sufera cu el! Oricine este bolnav, Hristos este bolnav cu el! Oricine e indurerat si plange, Hristos plange cu el!
Parintele Gheorghe Calciu – Cuvinte vii